Marea Moartă

Țărâmul unde istoria a prins viață

În anul 1947, beduinul Mohamed ed-Dib se afla în căutarea unei capre rătăcite, pe stâncile falezei de la Marea Moartă, la 1300 m nord de Khirbeh, când a desoperit o grotă în care se găseau suluri de piele învelite cu grijă într-o pânză de in și sigilate cu bitum din Marea Moartă. În total, s-au găsit 11 grote și aproximativ 600 de manuscrise, dar numai 11 complete[1]. În prezent, manuscrisele pot fi văzute în cele două muzee din Ierusalim Muzeul Rockefeller și Muzeul Național. Datorită acestei descoperiri, dar și datorită trăsăturilor geografice, Marea Moartă a devenit unul din locurile cele mai cunoscute de pe glob[2].

O mare a nimănui

Yam HaMelach, în ebraică, sau Marea Sărată, Marea de Sare, Marea de Asfalt, sunt câteva denumiri care definesc un lac fără legătură cu oceanul planetar, situat între Israel și Iordania. Numele de Marea Moartă nu este exagerat deloc, salinitatea din apă făcând viața în apă foarte dificilă. Pentru prima dată denumirea de moartă a fost dată de istoricii antici (Hieronymus, Pausanius). Arabii o numesc Jebel Usdum, termen care ar avea legătura cu Sodoma (teoria amplasării Sodomei și Gomorei pe locul Mării Moarte nu are relevanță, considerăm noi). În Biblie este numită Marea Arabei sau Marea sărată (Geneza-14:3). Istoricul evreu Flavius Josefus spunea că generalul roman Vespasian a vrut să se convingă de salinitatea mării, așa că a aruncat în aceasta…prizonieri.

Cercetări și teorii

Există și o teorie conform căreia Marea Moartă a apărut în urma unui seism catastrofal. La sfârșitul anului 1999, Michael Sanders  și echipa lui au descoperit pe fundul mării rămășițele unei așezări antice. În anul 1848, W.F. Lynch, un geolog american, a realizat cercetări pe fundul Mării Moarte, cel mai probabil fosta vale Sidim, descoperind faptul că, într-adevăr, nimic nu putea trăi. Recent, un cercetător de origine română, Danny Ionescu, a descoperit faptul că în Marea Moartă există…viață, mai exact prin intermediul craterelor din care țâșnește apa proaspătă, apă ce conține bacterii, deci forme de viață. Aceste cratere s-au descoperit în anul 2010, la o adâncime de circa 100 de m, magneziul fiind răspunzător pentru apariția acestor bacterii.

O mare care va dispărea?

Unica apă curgătoare care o alimentează este Râul Iordanului. În anii 1930, Marea Moartă era alimentată anual cu 1.300 m³, azi cantitatea fiind doar de 350 m³. Explicația este dată de faptul că râul Iordan alimentează astăzi cu apă potabilă, atât Israelul, cât și Iordania. Din cercetări reiese faptul că în prezent marea a pierdut aproape o treime din cât avea.Salinitatea este de 33%, doar  lacul din Africa Asal e mai sarat cu 35%. Salinitatea  mare face ca sa nu fie nevoie sa innoti pentru a pluti la suprafata.

Beneficii

La Marea Moartă se poate face balneoterapie, helioterapie, împachetări cu nămol.

Sursa:

http://www.tuktuk.ro/2011/05/o-vizita-la-marea-moarta-2/

[1]    E. M. Laperrousaz, Manuscrisele de la Marea Moartă, Editura Meridiane, București, 1997, p. 25.

[2]          https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Moartă, www.crestinortodox.ro› Pelerinaje, www.descopera.ro /dnews/8816010-marea–moarta-nu-este-moarta.