3 Animale din fauna Romaniei

Iata ce spunea marele academician Ion Simionescu despre caracteristicile a 3 animale din fauna Romaniei.

1. Vulpea

„Spre deosebire de lup, vulpea vînează singură. Numai cînd are pui, vulpoiul îşi ia tovarăş de
vînătoare pe vulpe; altfel îşi caută hrana fiecare pe socoteala proprie. Ziua, rar cînd se avîntură la vînat, unde ştie că nu va da de om. Altfel stă ascunsă în vizuina ei pe care şi-o sapă mai rar singură; de multe ori o împrumută, mai cu voie mai fără de voie, de la iepure ori bursuc, pe care-l alungă mur-dărindu-i intrarea, ştiindu-1 cît de mult ţine la curăţenie. Cum înserează, purcede la vînătoare.

Este înzestrat cu atîtea însuşiri, încît face faţă oricăror întîmplări. În copaci se caţără lesne; se tîrăşte pe burtă ca un şarpe; e uşoară la sărit ca o pisică; numai la înotat nu prea se încumetă. Dar, pe lîngă toate e atît de isteaţă, încît o face mai puternică, e atît de şireată, încît îi scurtează calea, e atît de curajoasă, uneori, încît ai crede că nu-şi dă seama de pericole şi atît de răbdătoare, încît se avîntă oriunde şi oricum. La trup samănă cu un cine; are însă botul mai ascuţit, mai fin, iar coada stufoasă o ţine sau orizontală, cînd aleargă, sau o tîrîie de pămînt, cînd merge încet. Pe omăt lasă astfel o dîră, care-i aduce pieirea, căci vînătorul o poateurmări pînă la culcuş. Şi blana ei roşcovană, deasă, îi pricinuieşte mult rău; caţa-veicele gospodinelor înstărite cu blană de vulpe sînt căptuşite”.

2. Rasul

„Are toate însuşirile unui adevărat animal de pradă. Se caţără ca o veveriţă, sare ca un tigru,
vede ca un vultur. Rabdă de foame cît poate, dar atunci vai de biata victimă ce se încumetă să treacă prin apropierea lui. Poate să stea ziua întreagă, întins pe o creangă, ascuns în frunziş. Cu picioarele trase sub trup, dormitează; ochii sînt pe jumătate închişi.

E liniştea mării care dintr-o dată poate să dea talazuri. Cum aude o foşnitură, îi strălucesc ochii ca două opale; un tremur îi trece prin trup; e atent. Cu cît foşnetul se înteţeşte, cu atît atenţia creşte”

Bursucul
„Cît e ziua de mare, bursucul stă ascuns. Rar, rar de tot, cînd are siguranţa că în jurul
domeniului său nu e nici un om — duşmanul lui cel mai neîmpăcat — iese foarte prudent din vizuină
pînă la poartă, unde îşi scoate puţin capul, încondeiat în lung cu două dungi negre, ca să inspecteze împrejurimile…………………..Nu se avîntură prea departe de vizuină. Cu botul lungit, în felul ritului de porc, scormoneşte pămîntul, rîcîind la nevoie şi cu unghiile de la picioare…..Nu doarme ca marmota, căci dacă se nimeresc zile călduroase în toiul iernii îşi scoate puţin nasul afară mai dezmorţindu-şi picioarele. Cînd iese din iarnă, e slab de-l suflă vîntul. Încet, încet se îndreaptă, ducîndu-şi iar viaţa de singuratic, morocănos şi tăcut”.

Va recomand cu caldura sa cititi aceasta carte deoarece puteti invata foarte multe lucruri despre fauna si flora Romaniei.

Sursa:DIN FAUNA ŞI FLORA ROMÂNIEI;Ion Simionescu
LECTURI ŞTIINŢIFICE
Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de SERGIU BALLIF
COMPOZIŢIA COPERTEI DE ADRIAN IONESCU
EDITURA ION CREANGĂ — BUCUREŞTI 1981

http://lumea-animalelor.uv.ro
http://viezurelemarestar.files.wordpress.com