PROFESORUL IDEAL – IMPOSIBIL SAU REAL?

Înainte de a fi profesor trebuie sa fii mai întâi om, iar după ce ai trecut de poarta școlii trebuie sa-ți lași toate problemele afară, să te transformi în profesorul adorat de elevi!

Meseria de dascăl este o mare şi frumoasă profesiune care seamănă cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte o data cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie care epuizează şi înviorează, care te distrează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, o meserie când apăsătoare, când implacabilă şi ingrată, când plină de farmec.

Profesorul este persoana care seamănă în elevii săi nu numai cunoştinţe, dar şi primele atitudini faţă de şcoală, faţă de oameni şi lumea înconjurătoare. Termenul „profesor” este definit că fiind „o persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate şi care preda o materie de învăţământ, persoană care îndrumă, educă pe cineva.”

M-am bucurat mult, cu emoţie în suflet am citit rândurile aşternute de elevii mei, de la clasa la care sunt dirigintă, când, întrebându-i dacă există în viziunea lor profesorul ideal, am găsit răspunsuri emoţionante, cum ar fi cel al elevului Pîrvu Florin Alexandru, din care o să relatez o mică parte.

“Părerea mea este că nu aspectul fizic îl face pe un profesor să devină model pentru un elev. Un cadru didactic cu un aspect fizic ireproşabil, dar care nu ştie să atragă elevii de partea sa, să-i îndrume, să-i motiveze ori să-i ajute în luarea unor decizii, cel puţin pentru mine acest cadru didactic este egal cu zero, ba chiar consider că un astfel de om nu ar avea ce caută în învăţământ.

În opinia mea profesorul perfect ar trebui în primul rând să fie un bun îndrumător, un om de nădejde cu care să poţi vorbi liber, în limita bunului simţ, atunci când doreşti să obţii un sfat, o îndrumare sau vrei să cunoşti ceva nou ori eşti confuz. Altfel spus, pe lângă altele, profesorul ideal, nu ar trebui să se comporte ca un cadru didactic, ci să se comporte ca un tutore.

Eu consider că profesorul perfect este acel pedagog pentru care notele nu reprezintă etalonul suprem, ele fiind mai degrabă un nivel care trebuie să crească continuu.

Profesorul ideal ( cel puţin aşa cred eu) nu ar trebui să se axeze doar pe predare deoarece ar putea deveni iritant trezind dezinteresul elevilor, orele lui devenind neinteresante, necaptivante,monotone iar elevii ar putea deveni neatenţi interesaţi de ceea ce se întâmplă în jur dar nu la catedră.Pentru a evita acest lucru, pedagogul ar putea face anumite pauze în timpul orelor, în care să vorbească liber cu elevii chiar să glumească sau în anumite condiţii, în locul orelor de curs, să facă anumite activităţi interactive cu elevii referitoare la material său.

Mai presus de toate cadrul didactic perfect este omul care îl ajută pe elev să îşi dezvolte personalitatea, să devină un bun om al societăţii, să îşi descopere talentele, dar poate cel mai important profesorul ideal este stâlpul de sprijin al elevului pe care acesta îl consulta ori de câte ori este nevoie, el având un rol cheie în dezvoltarea personalităţii elevului.

Cu alte cuvinte profesorul ideal este cel care rămâne peste vremuri în amintirea
elevului este cel care oferă lumina,căldură şi dragoste.

Oare există profesorul ideal ??? Bănuiesc că fiecare elev are un astfel de cadru didactic. Eu însă găsesc acest ideal la mai mulţi profesori fie din clasele din generală fie din liceu.

Aceşti profesori reprezintă pentru mine un model pe care să-l urmez pe viitor, însă o să mă rezum la a o descrie pe profesoara de care eu simt că m-am ataşat şi pe care o respect, pe
doamna dirigintă.

Am ales să o descriu pe doamna dirigintă deoarece ea este persoana care m-a făcut să-mi schimb părerea despre mine care până să vin la liceu era una foarte proastă din prisma capacităţilor mele asupra sudiilor, asupra participărilor la ore, eram un elev care deşi ştia răspunsul corect nu răspundea de ce?, probabil eram emotiv, însă de când sunt elev la Liceul Tehnologic Nucet doamna dirigintă are o influenţă pozitivă asupra mea, îmi dă încredere mă motivează, îmi dă speranţe că pot deveni mai bun în ceea ce fac, mă încurajează, nu ezită să ne ajute atunci când avem probleme fie la şcoală, fie probleme personale.Dânsa are un fel al ei de a atrage elevii de partea ei, este un bun îndrumător, cu alte cuvinte ea este stâlpul de sprijin de care
vorbeam mai devreme.

Orele dânsei se desfăşoară într-un mod plăcut, sunt concise şi predă pe înţelesul tuturor materialele, informaţiile fiind uşor percepute de noi toţi.Nici o oră nu seamănă cu altă doamna dirigintă venind mereu cu ceva nou pentru a ne atrage atenţia şi a ne ţine concentraţi la oră, în timpul predatului. După ce a terminat de predat dânsa discută liber cu noi, întrebându-ne anumite lucruri sau glumind.

În concluzie profesorul meu ideal este doamna dirigintă!”
Consider că întreaga activitate a dascălului este călăuzită de vocaţie. Aceasta constă într-o înclinaţie specială pentru activitatea pedagogică, pentru cunoaşterea copilului şi dirijarea acestuia pentru formarea personalităţii sale.

Profesorul este responsabil de modelarea personalităţii umane, de ceea ce filosoful Constantin Noica numea „devenirea întru fiinţă a omului”.

Multumim pentru articol Prof. Florentina Laura NAE!

Bibliografie:
Bruner, J. – „Teoriile de învăţare / teorii constructiviste”, E.D.P., Bucureşti, 1981;
Cucoș, C. (coordinator) – “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Ediția a III-a revăzută și adăugită”, Editura Polirom, Iași, 2009;
Gagné, R. – „Condiţiile învăţării”, E.D.P., Bucureşti, 1975;
Mândâcanu, V. – “Profesorul maestru”, Editura Pontos, Chişinău, 2009;
Popovici, D. – “Didactica. Soluții noi la probleme controversate”, Editura Aramis, București, 2000.