Alfabetizarea Romaniei

Alfabetizarea este un proces de instruire a unor persoane cu scopul obținerii abilității (capacității) de a scrie și de a citi.

Pentru prima data, se vorbeste despre alfabetizarea populatiei în anul 1930, la Recensãmântul general al populatiei României.

În anul 1899 ponderea “stiutorilor de carte” în totalul populatiei a fost de 19,6% (50,6% în comunele urbane resedinþã de judet, 14,6% în comunele rurale, 8,3% populatie femininã si 30,5% populatie masculinã)

În mediul urban, analfabetismul era mai redus decât în mediul rural.

În perioada comunistã au existat unele realizãri – una dintre acestea, tipic pentru regimurile totalitare, fiind alfabetizarea în masã.

In ceea ce priveste invatamantul universitar in perioada anului 1922 raportul barbati/femei era de 5:1. In prezent nu mai exista aceasta diferenta.

Istoria alfabetizarii în România a cunoscut mai multe etape din punct de vedere cronologic.

Procesul începe la mijlocul secolului XIX, când apare primul sistem de educație în România.

Astfel, procentajul alfabetizarii cunoaște următoarele evolutii:

1912- 39.3%.

1930- 57% din populație ajunge sa știe sa scrie și sa citeasca.

1948- 77%., creste nr de scoli

1956- 89,9%

2005-  97,3%.

2011 – 98,8%

https://insse.ro/cms/files/evenimente/RoCentenar/ROCentenar.pdf