Peștera Lascaux reprezintă un complex de galerii subterane situate în regiunea Aquitania,

Franța. Devine recunoscută după descoperirea sa, făcută de către patru adolescenți, pe 12 septembrie 1940 (Marcel Ravidat, Jacques Marsal, Georges Agnel și Simon Coencas).

Valoarea sa este dată de picturilor rupestre, realizate în perioada paleolitică de către grupurile de

băștinași ce locuiau în această zonă. Adâncă de 15 m, peștera Lascaux este înțesată cu picturi zoomorfe și antropomorfe de o frumusețe rară, cele mai vechi având o vechime de aproximativ 17 000 de ani.

Printre aceste picturi remarcăm o hartă a cerului. După terminarea celui de-al doilea război mondial, dintre anii 1939-1945, peștera a fost deschisă publicului. Din păcate, prezența dioxidului de carbon, emanat de cei aproximativ 1000 de turiști ce vizitau peștera zilnic, a determinat autoritățile să o închidă. Pentru turiști s-a construit în anul 1983 o replică a site-ului.

Eforturi de întreținere a picturilor rupestre au existat, însă, mereu. În anul 2009, ministrul culturii a chemat o echipă de 300 de experți, pentru a vedea ce se poate face cu aceste comori arheologice. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în anul 2011