Hipertermia si hipotermia

Organismul uman are un sistem propriu de reglare termica ce mentine corpului o temperature constanta de 37 grade Celsius in zona central si de 35 de grade Celsius in zona periferica. Atunci cand temperatura corpului scade sub valoarea de 37 de grade se declanseaza termogeneza care intensifica arderile metabolice prevenind astfel racirea organismului. Atunci cand temperature interna creste peste 40 de grade , intra in actiune termoliza care intensifica transferul spre zona cutanata. Plamanii au si ei un rol in pierderea de caldura prin procesul de respiratie.

Stressul hipertermic

Are fie origine externă atunci când temperatura aerului creşte peste valorile standard de ”confort termic” sau când efectul său se combină cu cel al altor parametri meterologici (umezeala aerului şi viteza vântului),fie origine internă atunci când excedentul caloric produs în urma efectuării unui lucru mecanic nu se mai poate evacua eficient în mediul extern.

Pentru a preveni efectele organismul uman dispune de două eficiente modalităţi de adaptare termică: termoliza care impune diminuarea producţiei calorice metabolice, reducand producţia energetică a organelor interne specializate în acest scop (ficat, muşchi, plămâni) şi transpiraţia care favorizează eliminarea în exterior a excesului de căldură metabolică acumulat în organismul uman. Intensitatea consecinţelor hipertermiei depinde de durata expunerii individuale la căldură şi de gradientul schimbului caloric dintre organismul uman şi mediul înconjurător. Stările patologice exprimate de acestea sunt : sincopa de căldură, deshidratarea, declorurarea şi şocul termic.



• Deshidratarea
se instalează în urma pierderii, prin evaporare şi transpiraţie, a unei cantităţi însemnate de apă din organismul uman, iar gravitatea ei este evaluată în funcţie de pierderea în greutate (%) a corpului. Astfel o deshidratare de 2% este tolerată si se manifesta printr-o senzaţie de sete nepotolită. O deshidratare de 4 % se carcterizeaza prin oboseală accentuată insotita de iritabilitate emoţională ,apatie sau agresivitate. La o deshidratare de 0,6% apare senzaţia de epuizare fiziologică; iar la 8 % se produc confuzii mentale. Pragul fiziologic maxim admis corespunde unei deshidratări de 15 % care provoacă moartea. Acest prag poate fi atins, în condiţiile unei totale lipse de apă, după 10 zile în regiunile temperate şi după 15 ore în regiunile deşertice (cu temperaturi > 35 de grade C şi umezeli relative < 20 %). Dacă în asemenea caz, persoana respectiva nu consumă cel puţin 5-11 litri apă in 24 ore şi nu se sustrage stressului caloric prin retragerea într-o încăpere climatizată sau prin efectuarea de băi reci, şocul caloric este iminent, iar moartea, sigură. • Declorurarea se datorează pierderilor minerale excesive din timpul transpiraţiei, accentuate de cele produse prin vărsături şi diaree produse ca urmare a colapsului caloric. Poate evolua negativ, prin eliminarea excesivă a sărurilor de Na, K, Ca şi Mg care au fost extrase din circuitul funcţional. Se manifesta prin apariţia cefaleei, inapetenţei şi oboselii accentuate, succedate de greţuri, ameţeli, vărsături şi spasme, declorurarea poate determina rapida pierdere în greutate şi, în final, moartea. • Sincopa de căldură  se datoreaza creşterii afluxului sanguin spre zona cutanată periferică, în detrimentul circulaţiei cerebrale. Se manifeta prin ameţeli, greţuri şi leşin, dar efectul ei este reversibil; aclimatizarea producându-se treptat prin expunerea repetată a organismului uman la căldură.
• Şocul caloric (hiperpirexia termică) este cea mai severă formă de manifestare a hipertermiei .Starea metabolică generală se depreciază rapid. Această stare patologică se dezvoltă atunci când organismul uman nu mai este capabil să-şi menţină echilibrul caloric, datorită prăbuşirii mecanismelor sale de termoreglare în urma expunerii bruşte şi îndelungate la căldură şi umiditate crescută. Inhibarea transpiraţiei, modificarea echilibrului hidro-electrolitic al metabolismului bazal şi suprasolicitarea glandelor endocrine sunt cele mai frecvente fenomene patologice asociate şocului caloric care se manifestă prin creşterea bruscă a temperaturii corpului (42 de grade C) şi deshidratarea exagerată a pielii, tulburări cardiovasculare şi respiratorii şi dereglări mentale (delir, halucinaţii, furie) însoţite de convulsii şi comă şi, în final, moartea.

Stressul hipotermic

se resimte în cazul expunerii îndelungate a organismului uman la frig, iar efectele sale pot fi contracarate prin reacţii specifice de apărare şi control. Dintre acestea, termogeneza reprezintă cel mai eficient mijloc de luptă împotriva frigului, prin sporirea producţiei interne de căldură.. • Degerăturile apar cel mai frecvent în cazurile în care, la temperaturi negative ale aerului, vaporii de apă, acumulaţi pe suprafaţa pielii în urma proceselor de transpiraţie, condensează brusc, determinând scăderea rapidă a temperaturii zonei expuse. În studiile fiziologice efectuate se arată însă că degeraturile nu se datorează numai temperaturii scăzute a aerului, cat si prin intensificarea vântului. Determinarea termică a acestui risc arată că el nu este posibil la temperaturi mai mari de -8 grade C, dar la –30 grade  C devine permanent, iar uneori, el se poate produce şi la temperaturi de 0 grade C asociate cu viteze ale vântului de 10 m/s. Repartiţia spaţială a riscurilor de producere a degerăturilor conturează un areal permanent în regiunea arctică, în lunile noiembrie-martie şi în cea antarctică, în lunile aprilie-septembrie.


• Hipotermia se instalează în urma expunerii prelungite la frig, atunci când temperatura corporală scade sub limita pragului intern minim admis (37 grade C). În această situaţie, organismul începe să reacţioneze violent : frisoanele se accentueaza, funcţiile fiziologice se degradează scazand astfel voinţa de a supravieţui. Majoritatea subiecţilor îşi pierd cunoştiinţa atunci când temperatura lor internă coboară la 31 grade C, iar la 30 grade C manifestă rigiditate musculară. Din acest moment, prin acumularea dioxidului de carbon în sânge, apar tulburări ale ritmului cardiac, în urma cărora inima îşi încetează travaliul, iar moartea intervine atunci când temperatura internă scade sub 24 grade C.
Sursa:
Nicoleta Ionac ;Mic tratat de geografie medicala
http://ebooks.unibuc.ro
http://www.geografie.uvt.ro

Hipotermia si hipertermia,Hypothermia and hyperthermia

Alte articole interesante:

Influenta componentelor climatice asupra turistului
Influenta componentelor climatice asupra turistului In ascensiunile montane turistul traverseaza mai...

Gheizerii
Ce sunt gheizerii? Gheizerii sunt izvoare intermitente care arunca coloane de apa fierbinte, uneori...

Roua
Roua Roua este reprezentata prin picaturile de apa ce se dpun pe sol sau pe alte obiecte ca urmare a...

Death Valley (Valea Mortii)
Death Valley (Valea Mortii) Președintele Herbert Hoover a proclamat Death Valley ca monument național...