Amundsen se pregatea sa plece spre Arctica, cand a aflat ca Robert Scott se indrepta spre cucerirea Polului Sud.  Ramas fara  posibilitatea cuceririi polulului N deoarece fusese recent cucerit de Robert Pearry hotaraste in mare secret sa atace Polul Sud dar pe o distanta  mai scurta, pentru a ajunge inaintea  lui Robert Scott.

Impreuna cu inca 4 tovarasi si folosind sanii trase de caini la data de 20 octombrie 1911, incepe ascensiunea pe ghetar.  Ramasi fara provizii englezii  omoara cate un caine la fiecare 3 zile si hranesc  cu carne proaspata, atat echipajul cat si restul cainilor. Alegand aceasta metoda reusesc sa supravietuiasca si sa  ajunga la Polul Sud in data de 14 decembrie 1911.

Robert Scott nu are aceeasi soarta

El dorea sa ajunga la Polul Sud folosind  ponei, sanii cu motor si caini. Expeditia a fost nevoita sa paraseasca saniile cu motor iar caii au fost omorati dincolo de paralela de 83 de grade din cauza lipsei furajului. Pe la paralela de 84 de grade, englezii trimit si cainii inapoi si incep sa-si care singuri saniile. Pana la paralela de 87 de grade  Scott trimite sapte oameni spre casa ramanand doar cu inca 4 camarazi( Scott, Edgar Evans, medicul Edward Wilsson, capitanul Lawrence Oates si locotenentul Henry Bowers). Istoviti , si ramasi fara prea multe alimente cu 250 de km inainte de a atinge Polul inaintau cu doar cativa km pe zi.

Cand pana la pol nu mai erau decat cateva sute de metri Scott scria in jurnalul sau : ”Am zarit in fata un punct negru………………….Cand ne-am apropiat mai mult am constatat ca era un steag negru. Totul era clar norvegienii ne-o luasera inainte. Ei au atins primii Polul. Groaznica dezamagire! Ma doare inima pentru tovarasii mei credinciosi……O sa fie o intoarcere trista.”

La data de 17 ianuarie 1912 Scott scrie in jurnalul sau:”Am trait o zi ingrozitoare, nimeni nu a putut sa doarma. Temperatura este de -29 de grade, in aer se simte acea infricosatoare umezeala ce te patrunde pana la os……..Doamne! Ce loc ingrozitor……”

Moartea lui Scott si a tovarasilor sai

Jurnalul lui Scott spre tabara de baza

17 februarie” Evans statea in genunchi.Hainele ii erau ravasite, mainile degerate fara  manusi. Cand l-am intrebat cei cu el, Evans mi-a raspuns balbaindu-se ca nu stie, dar crede ca a lesinat…….Am plecat sa aducem o sanie dar cand ne-am intors el nu mai reactiona in nici un fel. E ingrozitor sa pierzi astfel un tovaras……”

3 martie ” Azi dimineata e atat de greu cum n-a fost niciodata…..Nu cred ca vom rezista acestui calvar”

5 martie ” Picioarele lui Oates sunt intr-o stare jalnica…………Combustibilul e pe sfarsite………Nu ne putem ajuta unul pe altul,abia daca poate sa aiba grija de el insusi”

10 martie ”Suntem atat de istoviti, ma indoiesc ca o sa ajungem pana la capat….Lucrurile noastre ingheata tot mai rau si ne e din ce in ce mai greu sa le folosim”

11 martie ” Este clar Oates e aproape de sfarsit. Am poruncit lui Wilson sa ne dea ceva sa punem capat suferintei”

14 martie ” Temperatura e de -42 de grade si vantul e infiorator………..Cred ca suntem aproape de sfarsit.Afara din cort e ingrozitor………Trebuie sa luptam pana la ultimul pesmet dar nu ne putem micsora portiile”

16 martie ” Ultimele ganduri ale lui Oates au fost pentru mama lui………De dimineata s-a sculat si a zis ca se duce sa plimbe putin. Stiam ca nu se va mai intoarce. S-a dus sa moara.”

18 martie ” Piciorul meu drept e pierdut, aproape toate degetele mi-au degerat….Acestea sunt treptele ce ma apropie de sfarsit”

29 martie ” Pana la deposit mai sunt 11 mile ,dar e imposibil de iesit din cort deoarece vantul te doboara si zapada te orbeste…..Vom rezista pana la capat…………E pacat dar nu cred ca voi mai fi in stare sa scriu”.

Ultima insemnare ”Pentru D-zeu nu lasati familiile noastre fara ajutor.”

Dupa 8 luni un grup trimis de englezi in cautarea lor gasesc cortul si inauntru 3 cadavre.

cuceritorii polului sud,cine a atins polul sud, amundsen,continentul alb,antarctida, primul in antarctida,,South Pole conqueror who reached the South Pole, Amundsen, white continent, Antarctica, first in Antarctica,